Platon și eternitatea
Pentru Platon, timpul este 'imaginea mișcătoare a eternității'. Lumea ideilor este atemporală; timpul aparține doar lumii materiale, imperfecte.
Aristotel: timp și mișcare
Aristotel definește timpul ca 'numărul mișcării după înainte și după'. Fără mișcare, ar exista timp? Fără un observator care numără, ar exista?
Augustin: timpul subiectiv
'Ce este timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, știu; dacă vreau să explic, nu știu.' Augustin plasează timpul în suflet: trecutul e memorie, viitorul așteptare, prezentul atenție.
Kant: timpul ca formă a percepției
Timpul nu e o proprietate a lucrurilor, ci modul în care mintea organizează experiența. Este o condiție a priori a cunoașterii.
Heidegger: ființa și timpul
Existența umană (Dasein) este fundamental temporală. Suntem 'aruncați' în timp, proiectați spre un viitor, marcați de mortalitate.